In drum spre mare

In sfarsit... plec si eu din Bucale. Ma indrept spre mare... Nu stiu cine mi-a bagat in cap obsesia pentru mare sau de unde vine. In orice caz, locul ala e special pentru mine. Ma face sa ma simt mai liber, sa uit de reponsabilitati (daca citesc cei cu care lucrez- atunci nu tineti cont de fraza cu responsabilitatile) si sa ma bucur cu adevarat de fiecare clipa. Doar inchid ochii si imi imaginez si deja ma simt mai bine, corpul mi s-a relaxat si zambesc.
Cred ca e ceva legat de granite - stai pe plaja si esti la marginea dintre doua lumi. Si ma uit mereu spre apa, las toate gandurile in spate, pe uscat, unde arde soarele prea tare si ma las purtat de valuri si de sunetul unic pe care il fac atunci cand se sparg. Cred ca ma uit in mine si in viitor atunci cand vad marea. Si mereu sunt putin mai entuziast si mai copil decat ar trebui sa fiu.
Mai e ceva la mare: nu trebuie sa fii singur! si niciodata nu m-am regasit singur la mare, orice am facut - desi de cateva ori am fugit singur la mare, mereu erau prieteni acolo care ma asteptau sau care din senin m-au sunat cand eram pe drum si au zis ca sunt la mare.
Gata, ca ma asteapta... multi... din toata tara... mai termin 2-3 chestii si am fugit! ma asteapta Costinesti, Venus si Vama... si ce o mai aparea ca oportunitate ca mereu se intampla... ma duc la prieteni, ma duc la mare... desfatare!
PS - ca sa ajungi la mare cu noi, treb sa dai doar un telefon si sa spui ca esti pe drum, restul se rezolva ;)