
Ieri noapte am invatat ceva ce imi doream de mult. Am reusit sa rezolv cubul lui Rubik (cunoscut si drept cubul rubix). Succes minunat pe care nu stiu de ce dar nu l-am avut toata copilaria...
Trezindu-ma dimineata am realizat insa ce reusisem: viata e ca un cub rubix! gandeste-te: exista o singura solutie ordonata, acea viata ideala pe care fiecare o are proiectata in minte; pe langa ea exista foarte multe (4,3 x 10 la puterea 19 in cazul cubului) variante interemediare, alegerile pe care le facem in fiecare zi. La fel ca si in viata, exista algoritmi mai mult sau mai putini eficienti pentru a "rezolva" cubul si evident, pe masura ce exersezi mai mult, ajungi sa rezolvi tot mai repede situatiile in care te afli. Si la fel ca in viata, niciodata nu exista ordine totala ci doar aparenta: pe masura ce rezolvi anumite zone si fete trebuie sa iti asumi riscul de a le strica pentru a merge mai departe... cred ca analogiile pot continua dar eu ma opresc.
Oricum acum am o metafora draguta pentru imbunatatire continua... "life is like a rubik's cube"